bad Karma

un lucru rau nu vine niciodata singur

Cum e cu sanatatea?

Da chiar asa… cum e cu sanatatea? stai linistit, chiar daca esti bine tot te scoate medicul prost. Vorba aia, intrii in cabinet sanatos si iesi pe targa ( in cel mai bun caz).

Am fost nu de mult la o clinica medicala privata (daca nu sunt acolo conditii atunci unde?) foarte cunoscuta dealtfel ( nu dau nume dar mai nou are coroana pe cap) pentru o mica consultatie desi in prealabil mi-am facut eu una mica cu dl. doctor Google search – se prevestea o problema minora.

Sunam, facem programare (bineinteles ca gasesc la cel mai indepartat si intortocheat loc fata de zona in care ma aflam) si ma prezint.  Normal ca intru pe usa gresita intai, desi semnalele luminoase mi-au aratat calea acolo,  intrarea buna era undeva in lateral si mai in urma.  Oricum, oamenii de acolo erau obisnuiti cu rataciti ca mine, sunt depistata de la o posta drept oaie ratacita.

Ajung in cele din urma in cabinetul cu pricina unde se afla o tanti tinerica ( cu teoria inca proaspata in cap) care ma ia in primire. Imi zic eu pasul si in secunda 2 am inceput s-o vad pierduta in spatiu.  “Aaa da, se poate sa aveti o tumora la urechea interna, nu se fac operatii in Romania dar stati linistita ca in strainatate se fac tot timpul si in tara nu avem nici un tratament pentru dvs., trebuie sa facem un RMN stiu ca e mai scump dar asta e, trebuie sa-l facem”.

Apoi tanti zice ” dar sa nu ne panicam, facem intai o mica consultatie si apoi va trimit pentru 2 teste usoare catre un alt specialist”.  Cica sa nu ma panichez!!!!!. Nu puteai tanti sa incepi cu testele usoare intai si apoi sa pregatesti terentul pentru operatiile din strainatate?

Ochii mei erau cat cepele si calm zic ” stiti, am citit diverse articole de specialitate si se poate sa am X care este un nimic si care duce la nimic”.  Stiu ca nu este recomandat sa-ti cauti singur diagnostic insa se pare am fost mai medic decat medicul angajat la acea clinica pentru ca ce am sugerat eu ca as avea a sugerat si ea pe fisa de trimitere catre analize.

Imi povesteste tanti in ce constau analizele, ca mi se va masura fregventele din ureche, iar eu ii spun foarte vesela ” sper sa nu prind posturi straine, doar pe cele romanesti” … dar tanti nu gusta gluma pentru ca era prea ocupata sa-mi bata cuiele la sicriu. Cand sa plec imi spune tanti ” dupa ce le faceti sa veniti inapoi la mine, ca sunt si eu curioasa ce aveti si sa va dau un tratament”… mda! unde,  in strainatate? ))

Si uite asa ma duc eu ca o floricica la medic pentru o banalitate si ies cu tumori fara nici cea mai primitiva consultatie.

Nu va panicati, sunt bine ….am nimerit la aceeasi clinica un medic care este intr-adevar medic si ma repara.

nebunie in stare pura … ( partea I)

Sunt sigura ca ati aflat si voi de Viorel ( hai la multi ani ca tot vine ziua ta Duminica).

Eu intotdeauna aflu ultima dar pana si eu  am aflat

 

 

concluzia mea este : nimic nu mai merge cum trebuie in tara asta ))

La agatat cu tigara

M-am intors ieri dupa un luung drum cu masina de la Iasi si ca de fiecare data am contemplat cat in frunza si in stele.

Eu nu consider ca traiesc intr-o lume moderna ci mai degraba intr-o lume atemporala fapt care ma face sa fiu atenta pe cat se poate la gesturile altora.

Cum spuneam abia ce intrasem in Bucuresti,  am trecut pe langa un mic parculet cunoscut de locuitorii cartierului Pantelimon drept parcul Morarilor. Langa/spre/in parc era agitatie mare, multi se plimbau, multi se uitau, chestii d’ale parcului.  Ce mi-a atras atentia a fost aleea de langa parc unde se aflau 2 baieti la prima vedere normali, la a 2 a vedere pusi pe agatat. La a 3 a impresie treaba statea in felul urmator :

2 baieti pe la 18 ani, unul dintre ei cu ochelari de soare ( desi soarele era sub nori) blugi, tenesi albi, celalalt cu geaca de piele gen motociclist, freza tepuita, mers leganat gen ” yo man” si cu telefonul bineinteles la ureche de zici ca atunci pe loc incheia un contract cu 6 zerouri.

Tipul “yo man” avea o tigara in mana ( normal, Kent) din care tragea un puff . Tipul cu ochelari poftea si el la un puff insa nu la puff-ul lui personal ci la puff-ul “yo man-ului”  din lipsa de bani tigari deci, de buna voie puff-ul a fost facut posta   (cel putin) un semafor cat am putut admira eu peisajul, 3-2 pentru “yo man” in puff-uri.

Oamenii erau iesiti la agatat cu hainele cele bune – de sarbatoare, cu telefonul la vedere, Don Juani veritabili ce asteptau fumand dintr-o tigara sa le pice pe la zebra, printre masini, dupa gard 2 Ilene Cosanzene care au baut si mancat acasa  in mrejele lor de inegalabili.

Dilema pe care o am eu acum este:

A avut unul dintre ei tigara sau au imprumutat-o de la cineva pe strada? pentru ca mama mea are la serviciu un coleg ( paznic, e important) care, desi nu-si cumpara niciodata tigari are intotdeauna. Totul sta in bricheta!!!

Se intampla sa-ti iei repede tigara in pauza si sa uiti de bricheta. Domnul e prezent la datorie asteptand intrebarea ” aveti un foc?”… “da cum sa nu, poftiti!”….

dupa 30 sec… nenea..” nu va suparati, aveti o tigara?” )….. favor contra favor

Spuneam ca e importanta functia lui de paznic pentru ca smecheria nu tine mai mult de 2-3 ori/ persoana, insa daca el sta la usa mereu langa locul de fumat cunoaste noi si noi persoane.

despre sfarsituri si noi inceputuri

Tocmai ce-mi butonam pc-ul si mi-am gasit in bookmarks pagina mea prafuita de mini-mini blog ( tentativa chiar).

Nu am mai scris pe el de mai bine de 1 an, an in care s-au intamplat multe.

Acum 1 an nu-mi era dor de bunica. Acum 1 an stiam ca vine Pastele si o data cu el traditia familiei de a merge la bunica mea cat o mana de om, la Iasi, intr-un satuc uitat de lume numit Borosoaia. Anul acesta traditia a luat sfarsit pentru ca bunica nu mai e langa mine sa ma intrebe cand vin, cat stau si  cu ce vreau sa ma astepte, cu dulceata din cirese amare sau “lapte cu frecatei”.

Maine ajung din nou in satul in care mi-am facut toate vacantele, in satul in care mi-am facut prieteni, in satul pe care abia asteptam sa-l vad dupa dealul urcat,  insa nu mai e satul ce-a fost o data, pentru mine si-a pierdut stralucirea.

Bunica nu mai e,  prietenii nu mai sunt,  locul in care am crescut de mica  in curand n-o sa mai fie nici el al meu.

Desi s-a incheiat o perioada din viata mea in urma cu un an, nu pot sa pun punct pentru un nou inceput. Nu inca, pentru ca stiu ce s-a terminat insa nu stiu ce va incepe.

Si nimic, nimic si nimeni nu o poate inlocui pe bunica mea.

casuta noastra…. cuibusor (de spart nervii)

imi luai casuta, imi luai casuta, cine mama naibii m-o fi pus?

Aveam si eu un plan ca toate planurile  sa ma mut cu chirie, sa scap de parinti si sa zbor ca pasarea Colibri.

Dar nu si nu. De la ideea de a te fi mutat impreuna s-a ajuns la achizitionarea unui frumos (imi place sa cred) apartament.

Pe langa toata povestea cu actele ( care este mai lunga decat Tanar si Nelinistit) ne-am confruntat cu problema zonei. Unde sa ne alegem noi palatul? Caleasca ne-a dus in Rahova-Salaj unde primirea a fost sublima in ritmuri orientale, dar cum noua nu ne place decat opera am zis pas. Am facut un popas si prin Militari pe la celebrele complexe rezidentiale, deasemenea pas. Am cracii prea mari si riscam sa ajung din balconul meu in al vecinului de vizavi. Caleasca noastra a mai facut pana si prin Ghencea unde am respirat un aer latin. Frumusel cartierul insa vecinii erau mult prea “latini”  pentru gusturile noastre. Se pare ca a noastra caleasca nu vroia cu nici un pret sa ne duca intr-o casuta noua astfel incat i-am facut pe plac si am incercat si in unele mai vechi. Bine mint, nici macar nu am incercat sau… ei cert e ca am cautat si am vazut poze doar poze… balconul se prapadea cu greutatea aerului dar cu a corpului omenesc. Ne-am mai rugat totusi de caleasca sa nu ne lase balta si sa mai incerce prin alte parti. Am ajuns la statia complex Gloria. Oau.. suna pompos asa mai ales ca aveau si incalzire in pardoseala…parculete, floricele, pasarele, bondarei si 200-300 de detinuti peste gard in Penitenciarul Jilava. Pfff..pas! Intr-un final caleasca noastra si-a dat ultima suflare pe la Vitan-Barzesti. Complex nou, preturi rezonabile insa mult prea ridicate, logic, pentru bugetul Primei Case astfel incat ne-am pricopsit cu un apartament la semirosu. Doar sapa, usa de la intrare, geamurile, centrala si caloriferele. De ce s-a adjudecat? pentru ca desi era mai scump decat cel vizat initial si care era si finisat, are un hol de toata frumusetea unde am visat instant cu ochii deschisi un dressing de 4,5 m.Da, patru virgula cinci metrii. Bine iar mint, sunt defapt treizeci si cinci (sau sase??) de centrimetrii si patru metrii.

Oricum ideea ca aceasta duzina de chibrit pentru ca este mult mai mare decat una normala la bloc ” central si de pe vremea lui Papura-Voda” alias cutie de chibrit, ne-a adunat toata familia gramada.

 Si uite asa de cu zi pana seara, in fiecare week-end din noiembrie pana in februarie ne adunam cu mic cu mare langa galetusele cu vopsea, langa pensulici, langa cuisoare, langa faiantasuca si langa parchetel. Usor usor prindea suflare spre deosebire de actele noastre de la dosar care erau din ce in ce mai pale.

 Intr-un final am reusit sa dam cu batul pe ele in memorabila zi de 23 decembrie unde a avut loc marea batalie de la sucursala BCR din Piata Revolutiei. Zic memorabila pentru ca pe 24 guvernul a anuntat sa sisteaza programul. Pfiuu!

Trec sarbatorile peste noi ca zilele de post ca bani in portofele nema. Desi ma bucuram de moneda primita drept prima de Craciun am dat-o pe asigurare… sau chiuveta? Nu, nu pe chiuveta.. acolo s-au dus banii mei de pe concediu.. care nici el nu a existat anul trecut, cum nici haina noua in dulap sau iesitul in week-end nu au existat, dar cine avea casa aaaa? .

Fluturii mei din portofel continua sa se inmulteasca si acum, desi, sunt mutata de aproape 2 luni de zile in palatelul meu, care pe langa cheltuielile lunare mai trebuie si imbracat. Ce? stie el ca mie imi intra apa in pantof cand ploua sau ninge? Nu. El stie ca vrea mobila de bucatarie, ca vrea frigider, masa, scaune, covoare, canapea, etc.etc.etc.

Las ca ti fac eu pi tini!!  O sa-ti iau tie toate cele sa termin cu tine si o sa stau pe ele, o sa-mi pun fundul si pe scaunele tale, o sa calc si pe covoarele tale, o sa dorm in patul tau, o sa mancanc din farfuria ta… apartament mancator de bani ce esti!

c’est la vie…

ahh si casuta, nu-i asa ca-i minunata?

Bine nu este terminata inca complet… dar si cand oi terminaaaaa…:D

i’m baack!

 

Astazi m-am trezit cu remuscari de constiinta.

Aveam si eu 10 -15 persoane care imi citeau blogul (prieteni desigur ..) si culmea erau acaparati de aberatiile mele, insa la un moment dat am renuntat cu ” acest proiect mare, de mare anvergura )..)

Deci, sperand ca nu o sa patesc precum Romul si innecatul la mal… sa purcedem..